Scrisoare către George Bacovia…temă pentru ora de Română..dar nu e corectată,aşă că nu ştiu cât e de corectă..decideţi voi..

Stăpân al mormântului,

Te caut prin ceaţă,prin ploaia biciuitoare,prin zăpada murdară. Peste tot în jurul meu e zăpadă impură şi copiii bolnăvicioşi nu mai au chef de joacă.Nu te găsesc nici la şcoală,prin lungile coridoare,nici în parcul solitar.
Odaia plină de ecouri adăposteşte temeri şi vise destrămate…sunt ale mele sau sunt ale tale?Pereţii umezi,trişti parcă sufocă spiritul…spirital meu sau spiritul tău?Versurile tale induc hipnoză,induc psihoză şi vreau să te găsesc ca să mă vindeci…Am o ultimă speranţă…La cimitir…Te aud strigând,un strigăt jalnic,disperat,dar amorul tău nu va veni.Te-a părăsit şi tu vei fi…un solitar.Coroanele scărţâie şi strigătul tău ,împreună cu ele sună ca un cântec jalnic,mortuar.Strigăt ce pare să nu se mai sfârşească…
Stai singur în cavou…Intensitatea lumii exterioare te copleşeşte.Amorul tău de plumb stă întors,iubita ta nu mai e cu tine într-o zi de decembre…Eşti singur,izolat de lume.De fapt eşti un prizonier..un prizonier al propriei tale minţi…un prizonier al mormântului…